Cronica Nimănui

Tre’ să faci bani, şi asta nu-i vreo decizie…

carbon4713 — Sun, 22 Aug 2010 21:35:01 +0000

Asa este.Cresti, ajungi aproape de maturitate, parintii discuta intr-e ei, se sfatuiesc si la final vine verdictul.”Copile tre’ sa faci bani!”.Adica sa mergi sa muncesti, pentru inceput niste bani, putin, dar sa stie ca ai muncit tu.Ei cred ca iti vad caracterul prin munca, mai ales cand ai si pe cineva indoctrinat cu “Nora pentru mama” , “Am baiat de insuratoare” si alte emisiuni deastea.Iti va reprosa mereu, ca daca te duce la emisiune, ca daca vad aia ca nu sti.Intr-un final cedezi, si ii spui ca nu esti asa prost sa te casatoresti prin emisiuni, si ca unii nu sunt facuti pentru munca multa si grea pentru un copil (ca nah, n`avem inca 18).Ei vin cu vorbe gen, “pe vremea mea la 16 ani aveam carte de munca”, sau, “de la 13 ani curatam ograda”, sau, “mergeam la camp cu oamenii mari”….Eu ce sa mai zic? Da muzica tare, mai tare putin.Iti pun capac cu aceste vorbe, ca ei cand au fost, au facut, au dres.Cine sa iti spuna cum sa traiesti?Eu am ales, si cred in ce fac.Termin liceul, faculta, si mai apoi “Iau viata in piept” cum spun ei.Cam atat am avut de zis, si e adevar pur, cunosc un exemplu bun, prea bun….

Românii , colecţionarii căcatului [Partea 2]

carbon4713 — Sun, 22 Aug 2010 12:45:52 +0000

Ma uitam pe blog sa vad ce am scris in trecut si am dat peste Românii , colecţionarii căcatului.Bun, imediat mi-am adus aminte de ceva.

Acum romanii aduna bonuri fiscale.Da, mergi la magazin, iti cumperi o paine si ceri bon si il duci acasa, il pui intr-o cutie si astepti.Ce astepti? Pai e o propunere in care romanii sa primeasca inapoi de la stat o parte din banii cheltuiti pe diferite bunuri si pe servicii, pe baza bonurilor fiscale.In limita unui plafon anual stabilit de Guvern, noi, poporul care achizitioneaza bunuri si servicii vor primi de la stat, potrivit afirmatiilor prim ministrului Boc, un procent, in functie de valoarea bonurilor fiscale adunate, ca o metoda de combatere a evaziunii fiscale.Un alt cacat pe care romanii incep sa il colectioneze in speranta ca le reduce 1% (un nimic) din taxe si impoizite.

Pe 25 Septembrie, la curatienie !

carbon4713 — Sun, 22 Aug 2010 08:56:11 +0000

Teoretic pe 25 septembrie cu mic cu mare iesim in tara sa facem curat. Teoretic zic asta. Practic ma bucur ca am auzit ieri mergand prin tara la radio promo-uri ale acestui eveniment, ma bucur ca exista oarece oameni care se implica.

Spun teoretic pentru, inca sunt sceptic despre ce vor oamenii sa faca, cum sa faca si asa mai departe. Si probabil ca implicarea media ar trebui sa fie mai mare decat un promo. Probabil ca abordarea ar trebui sa fie diferita si mai agresiva. Ma gandesc pana la acolo unde sa existe munca fortata. Ia, puscariile si asa stau degeaba.

Pana una alta facem curatenie pe 25? Sau incercam sa facem o campanie care nu se va umfla nici cat un balon cu heliu.

Divorțul de Speranța

carbon4713 — Sat, 21 Aug 2010 20:52:57 +0000

Am gasit o chestie foarte tare pe Dilema Veche, si am decis sa public un fragment, sper sa nu ceara drepturi de autor ca nu am bani sa le dau.

Cînd oamenii din jurul meu încep să spere, mă trec fiori reci. E semn că urmează vremuri indolente şi iraţionale. Preşedintele speră că veniturile. Premierul speră că legea impozitării pensiilor. Selecţionerul Naţionalei de fotbal speră că următorul meci. Drumarii speră că autostrada. Meşterii speră că faianţa. De la Speranţa pentru toată lumea, fără număr, fără număr.
E ca şi cum aş spune eu că sper să termin acest articol. Închid televizorul, mă aşez la calculator şi nu mă ridic pînă nu-i gata. Hop! I-am desfăcut speranţei contractul de muncă. Treaba asta cu speratul e o mare ipocrizie. Îi pasezi destinului munca pe care trebuia s-o faci tu. Teleportezi nişte sarcini pămînteşti într-un tărîm ezoteric, tangent cu Divinitatea. „Sper“ e un fel de „Doamne-ajută“ al ateilor.

Tot mai puţini…

carbon4713 — Sat, 21 Aug 2010 19:34:59 +0000

Mai crede cineva in dragoste adevarata? O dragoste fara compromisuri (pe care iti propui sa nu le vezi, total aiurea pentru inima pe care zici ca o ai). Tot mai putini imi zic ca sunt cu adevarat indragostiti. De fapt, daca stau si ma gandesc bine, Un singuru exemplu ca a crede in dragoste inca mai merita eforturile. Si ma refer la eforturi adevarate. Sa treci oceanul, sa renunti la prieteni, la casa, la familie, sa fii cat mai departe de ei, numai pentru iubire. Gasim constant tot felul de nemultumiri si ridicam pretentii inutile, ca apoi sa zicem ca nu avem nicio vina. Imi pare rau pentru cei care cauta nod in papura si uita ca iubirea merge mana in mana cu lucrurile si faptele simple. Ne plac chestiile complicate.
In rest, suntem tot mai putini.

Un Suflet Detaşat ?

carbon4713 — Fri, 20 Aug 2010 19:26:03 +0000

E ciudat cum instinctele noastre ne pot transforma in demoni fara suflet. Cum impins de la spate de dorinte mai putin sulfetesti poti sa ajungi sa te comporti doar ca un corp, un trup manat de instincte si-atat. E ca atunci cand iti este foarte foarte foame si aici face aproape orice pentru niste paine cu parizer.
E ciudat cum pot unii sa aiba detasarea de a nu se implica in relatiile cu ceilalti, de a isi inchide sufletul si de a-si folosi trupul pentru placeri. Niciodata nu am fost capabil de aventuri fara ca apoi sa nu am sentimente de vina fata de propriile-mi slabiciuni. E usor sa te culci azi cu cineva, sa traiesti cu acel sentiment de placere. E natural, toti suntem capabili de asta. E la fel de usor sa cedezi mai ales cand esti confuz, dar e atat de greu sa te trezesti dupa frumoasa experienta fara niciun regret. Aplaud puterea celor care raman neimplicati. Celor care se consuma intr-o relatie si care apoi zambesc frumos in jur, sunt impacati cu ei si probabil ca iubesc la fel de mult persoana cu care impart constant dormitorul si casa.
Am trait aventuri si mi-e frica de acel sentiment pe care l-am trait dupa. E greu sa ai constiinta si sa nu o poti controla. E greu sa te detasezi. E greu sa lupti cu tentatiile, sa le cedezi sau nu (instinctele sunt acolo, te gadila si te imbie) si atunci cand te arunci intr-o astfel de aventura e un sentiment atat de placut, nascut probabil din faptul ca experimentezi ceva cvasiinterzis. Ce ramane dupa? Gandeste-te nu la placerea de acum, ci la cum te poti simti dupa. Poti sa zambesti linistit, sa mananci, sa bei, sa dormi la fel ca inainte sau te poti trezi mai zapacit si mai confuz decat erai.
Aplauze celor care pot sa isi educe constiinta si sa treaca cu bine peste aventuri. Mi-ar placea sa gasesc odata un suflet dispus sa-mi povesteasca despre cum e sa fii detasat si sa traiesti fara regrete dupa aventuri fara numar.

Oare?

carbon4713 — Fri, 20 Aug 2010 07:00:11 +0000

Printre reacţiile celor care îmi fac onoarea să mă citească, există două pe care mi-e greu să le pricep. Amîndouă exprimă o exasperare: unii cad de acord că observaţiile mele sînt corecte, dar îmi reproşează că-mi exersez spiritul critic fără să propun soluţii, fără să arăt calea ieşirii din impas. Alţii, încă şi mai radicali, îmi cer să încetez cu lamentaţiile şi să fac ceva. Dincolo de admonestare, cele două reacţii lasă să se întrevadă o măgulitoare supraevaluare a capacităţilor mele de intervenţie, dar şi convingerea că simpla opinie, analiza de pe margine, scrisul în genere nu sînt suficiente în vremuri grele. Trebuie să pui umărul, să intri în arenă, să dai indicaţii precise, salvatoare

Cum e vremea în Bilbor? [Cretinităţi la TV]

carbon4713 — Thu, 19 Aug 2010 16:43:17 +0000

Se pare că, acum vreo câteva luni, românii ajunseseră să fie foarte preocupaţi de cum e vremea în Bilbor. Cum se întâlneau pe stradă, primul lucru care apărea în discuţiile lor, după ce se salutau, era: „Oare o fi înnorat la Bilbor sau e soare?”. O ţară întreagă nu mai putea să doarmă de grija vremii probabile din Bilbor, aşa că Realitatea TV a venit în întâmpinarea acestei necesităţi populare şi a început să prezinte, zilnic, şi ce se-ntâmplă acolo. Altfel nu ne putem explica de ce fata de la Meteo ne spunea care vor fi temperaturile din principalele oraşe ale ţării (Craiova, Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca etc.) şi – în mod constant – Bilbor.Vă întrebaţi, probabil, e ce Bilbor ăsta? E o comună din Harghita cu până în 3.000 de locuitori. De ce este aşa de importantă încât să afle o ţară întreagă cum e vremea acolo? Misterioase sunt căile televiziunii şi cum ştie ea ce-şi doreşte poporul să afle!… taguri Bilbor vremea Misterul interesului subit, vreme de câteva săptămâni, al celor de la Realitatea TV pentru comuna harghiteană s-a elucidat ceva mai târziu, când am putut vedea, tot la televizor, reclama pentru o nouă apă minerală, izvorâtă dintr-un „loc pe care natura l-a protejat cum a ştiut mai bine”. Este vorba – ne spune o voce cavernoasă din off, care aproape că-ţi dă fiori – despre „ţinutul neatins al Bilborului”. „Neatins”? La o populaţie de 3.000 de locuitori, se poate spune şi aşa. Îl ating doar ei, nimeni altcineva! Despre ce vorbim aici? Nu ne interesează neapărat discursul spotului, care „ne abureşte” – pentru că multe alte reclame fac la fel, ascunzându-se în spatele aşa-ziselor metafore şi hiperbole. Problema este cu ceea ce s-a întâmplat înainte, când cei de la Realitatea TV ne-au servit, pe nepusă masă, teaser-uri, în cadrul emisiunii Meteo. Fără marcarea în vreun fel a faptului că era vorba de reclamă – deci publicitate mascată, vândută ca informaţie de interes public. Exemplul acesta este grăitor pentru felul în care suntem păcăliţi, ca telespectatori, de către televiziuni. Ceea ce pare că deserveşte interesul public este de multe ori animat de calcule comerciale sau politice, de aranjamente de culise, de intenţii manipulatorii. Tot ce trebuie să facem noi este să ne plesnim cu palma peste frunte de minunăţiile pe care le vedem la televizor, pentru ca, în cele din urmă, să scoatem, cuminţi, banul.

Cine’i de vină ?

carbon4713 — Thu, 19 Aug 2010 16:15:06 +0000

Nu am mai scris demult pe blog, si nu credeam ca o sa o mai fac vre-odata, insa uite, intr-un sfarsit mi-am facut curaj si am inceput sa scriu din nou.Chiar nu inteleg de ce mi-a luat atat timp sa imi dau seama, ca si blogul acesta este bun de ceva, un jurnal probabil, cert e ca am fost un prost ca nu am dat importanta acestui blog, si imi pare rau.M-am plictisit foarte tare in ultimele trei luni, si sincer abia astept sa inceapa scoala, de ce? Nu stiu.M-am schimbat foarte mult in cele trei luni petrecute departe de casa, nu mai sunt acel pusti terbilist dispus sa faca orice, actionand si dupa gandind.Am capatat acea maturitate psihica de care aveam nevoie, am trecut acel prag emotional pe care am refuzat sa il trec de nenumarate ori.Intr-un final am facut si pasul asta, si cred ca e mai bine asa, timpul le rezvolva pe toate.Mi-am mai dat seama si de cativa “prieteni”, pe care i-am tratat cu ignore, si voi vorbi din respect (gen, Salut! Ce mai fac? Bine! Pa!), chiar nu am nevoie de oameni de acest gen, mai bine eu si cu cei care tin cu adevarat la relatia de prietenie claditata intre noi, daca nu, nu am nevoie nici de ei, cand le faci pe plac totul e bine si roz.E mai bine sa ii ignori decat sa le bagi pula in gura fara nici o retinere, cateodata ignoranta doare cel mai tare, iar pe parcurs isi vor da seama, dar atunci, va fi prea tarziu.Cam atat pe azi, deabia am revenit si mai am nevoie de putin timp sa ma reacomodez cu blogul, insa voi continua sa scriu o buna perioada de timp, deoarece am subiecte foarte interesante.

Geniu sau Nebun ?

carbon4713 — Tue, 16 Feb 2010 18:27:39 +0000

Deci intrebarea asta mi-o pun eu cateodata…fireste colegii zic sec si cu multa duritate : “Esti Normal?” , si sa le raspund aici.Da sunt perfect normal , am facut analizele nu demult , adica cand am postat articolul cu analizele , in fine , insa chiar daca cateodata enervez , sunt cam nesimtit , de cele mai multe ori ma doare in pula , sunt eu … si nu sunt incorigibil , eu zic ca orice om se poate schimba , si eu o pot face , adica trebuie sa fac acel prim pas care este foarte greu , pentru ca imi este foarte lene….Incerc sa imi traiesc viata la maxim chiar daca ea nu ma traieste cum vreau eu..lumea e rea si asa a fost din todeauna , o persoana se poate schimba insa mai multe la un loc nu , e instinctul acela de ciurda , haita sau cum Dumnezeo sa ii mai spun.De multe ori imi vine sa le zic : “In pula mea uitati-va si la voi prima data si dupa dati verdicte , criticati sau atrageti atentia” , de multe ori fac acest lucru pentru ca poate le acopar cand vorbesc , ele nu se mai aud de vorbele mele si bineinteles cand vorbesc eu , din 3 parti aud : “Taci!” , si eu decat sa imi bat capul mai bine tac pentru ca stiu ca nu am nici o sansa sa le demonstrez ca de multe ori e asa cum zic eu , exact asta am incercat si astazi , insa nu intru in detalii , nu ar fii frumos din partea mea.Si prin acest articol va raspund la o intrebare pe care multi/e vo puneti demult , Sunt Normal? Raspunsul este DA , poate mai normal ca unii din voi insa un lucru este sigur , stiu sa imi traiesc viata nu ca o leguma bagata toata ziua cu nasu in manuale si alte accesorii tampite.Multi/e aveti ca motto , “Traieste Clipa” , ce gluma buna , sa va dau un pont , voi traiti clipa doar cand va satisfaceti nevoile trupesti , insa ce ai in cap si ai de spus verde in fata e mult mai intens , decat orice alta “clipa” , daca iti este rusine sa zici mai bine taci si abtine-te insa invata pe parcurs sa nu te feresti de niciun raspuns prompt pe care esti nevoit/ă sa il dai

Cam atat pentru astazi ! si inca odata va zic , sunt GENIU :D si putin NEBUN